DESIGNIST.ro
Se spune că bucuriile sunt muze leneșe. Și se mai spune că nimic nu dă aripi creative mai mari decât singurătatea și gândurile copleșitoare. Dacă punem aceste coordonate cap la cap, am putea concluziona că ultimul an, care ne-a scos din zona de confort pe mulți dintre noi, a fost un teren propice pentru artă și pentru designul de avangardă.
Noua colecție fashion experimentală și conceptuală Il Lamento, creată de designerul român Carmen Emanuela Popa, ne este dovadă clară: sugerează apăsările cotidiene ale omului modern și contradicțiile lui constante prin forme arhitecturale, texturi stratificate și asimetrii extrase din deconstructivismul lui Picasso.
Trebuie să recunoaștem că noi am fost cuceriți din prima de siluetele lor contorsionate și de explozia de culori și paiete, care îndulcesc tema sumbră a colecției. Ah, pune la socoteală și accentele sport care își găsesc locul surprinzător de bine în aceste compoziții.
Se pare că și organizatorii recentului London Fashion Week au avut aceeași reacție: la final de februarie, piesele Il Lamento au făcut parte din secțiunea Profile Designer a festivalului care a avut loc în format online, ca promotoare ale inovației într-o lume care își continuă evoluția în ciuda neprevăzutului.
Pentru context, mai trebuie să spunem că este vorba despre cea de-a doua participare a designerului Carmen Emanuela Popa la London Fashion Week: colecția Ancient Dream, pe care a prezentat-o acolo în septembrie 2020, i-a adus, în presa franceză, comparația cu designerul britanic Alexander McQueen.
Mai jos, am stat de vorbă cu designerul despre întrepătrunderea dintre artă și design, despre creația în vremuri pandemice și despre importanța fashionului în vremuri în care universul nostru s-a mutat între patru pereți.
Ai absolvit Facultatea de Arte Decorative și Design din cadrul Universității Naționale de Arte, București, ai un masterat în același domeniu și în prezent urmezi studiile doctorale. Care sunt primele tale amintiri despre fashion?
Îmi amintesc de vremea când frecventam cursurile de desen la Casa Pionierilor din orașul meu natal, Adjud. Acolo, încă de pe holurile care duceau către clasele diferitelor discipline, te îmbia un miros de uleiuri / guașe combinat cu un subtil iz de tutun. Pentru mine, această atmosferă a rămas cea mai emoționantă dintre toate trăite până acum, poate pentru că propaga un dulce al artei alături de care, iată, astăzi trăiesc. Din clasele primare și până în cele liceale am explorat în amănunt acest spațiu: am făcut studii de desen și multe lucrări tematice în culoare.
În toată această perioadă mă preocupau desenul / schițele care surprindeau de multe ori elemente suprarealiste. Am participat la un concurs de fashion design, am luat un premiu și așa am început să mă gândesc serios la fascinația pe care această formă de creație mi-o provoca. Au urmat alte concursuri, alte premii și multe lucrări, apoi au venit facultatea și perioada petrecută la Veneția, cu o bursă de studii. Acum, gust fericirea care s-a sedimentat după în urma acestor experiențe dătătoare de libertate.
Cum se integrează Il Lamento în acest peisaj?
Într-un eseu publicat în 2019 scriam despre dramatismul cu care Picasso își învăluie discursul plastic. Tot cu acea ocazie, compuneam pasajul „Il lamento di Picasso”, o analogie la lucrările sad emotions ale pictorului. Ideea colecției a apărut acum ceva timp în urmă și mi-am dorit foarte mult să o pot înfățișa în varianta reală. Am pornit de la principiul de a reliefa deconstructivismul în plan 3D, o alienare a formei pe care Picasso a exploatat-o atât de mult în arta sa, de asemenea acest dialog perpetuu dintre realitate și interpretare îl găsim și în sculpturile sale.
Piesele vestimentare Il Lamento înseamnă materialități high-tech, țesături ecologice, structuri paietate, arealuri pictate embosat. Toate aceste elemente fac, pe rând sau prin suprapunere, subiectul colecției: supliciul cotidian al supraviețuirii și al singurătății, lupta continuă pe care omul o experimentează în drumul către fericire.
Cum ai resimțit energia festivalului prin filtrul formatului online?
Acest început de an la London Fashion Week a fost unul efervescent, cu multe vârfuri de inspirație care își au bazele în romantism, dar și în previziuni ale unui viitor tehnologizat. Este un semn că evoluția, în general, își are mersul ei firesc și mă bucur să fac parte din contextul expunerii în cadrul acestei platforme internaționale!
Accentuarea laturii online a ajutat mult încă de la început. Am aplicat pentru această ediție în 2020, după ce British Fashion Council a lansat o provocare de participare pe platforma digitală London Fashion Week, care combină acum îmbrăcămintea pentru bărbați cu cea pentru femei. Este o soluție care oferă designerilor o flexibilitate mai mare: am știut că lucrările mele, care fac referire la fashion-ul conceptual, vor avea un bun placement în acest context și că este o metodă mai ușoară și directă de a avea vizibilitate extinsă.
„Platforma vizează atât publicul comercial, cât și pe cel de consum, îmbrățișând dialogul cultural, creativitatea și spiritul plin de umor pentru care sunt cunoscute moda britanică și Londra” – iată un scurt citat din prezentarea oficială a secțiunii Profile Designer. LFW explorează cu multă generozitate declarațiile artistice aflate sub semnul unei onestități a inovației și a ideilor emergente.
Cum ți-au influențat activitatea pandemia și lockdown-urile ultimului an?
Pentru mine, această perioadă a fost destul de ușor de parcurs pentru că și înainte lucram foarte mult în atelier. Etapa cea mai dificilă a fost cea de neclaritate de la începutul pandemiei, când nu se cunoșteau foarte multe amănunte despre fenomen. De atunci, însă, am lucrat mult și am descoperit mult. De asemenea, multe dintre ideile și proiectele mele au căpătat forme noi înainte de a căpăta materialitate. Sper că toate aceste modificări în ceea ce privește noile infrastructuri culturale să faciliteze metodele de expunere a artei, în general.
Ce valențe are fashionul într-o perioadă în care, pentru mulți dintre noi, viața se petrece mai ales la interior, departe de ochii celorlalți?
Atât cât va mai dura acest aspect de intro-habitat, cred că ar trebui să gândim într-o manieră strategică: cum ne dorim să arate imaginea noastră în condiții ideale, ce ne definește personalitatea, care sunt detaliile care vorbesc despre sensibilitățile noastre, dar și despre ce ne conferă o alură de self power?
Acum avem un tablou vizual foarte consistent, pe care îl putem privi mai mult decât înainte, putem face un puzzle teoretic în ceea ce privește rezolvarea problemelor de stil, care, poate, erau de mult timp în așteptare. Nu numai rezolvarea inconvenientelor medicale trebuie să ne preocupe, ci și a celor de ordin estetic, care, în mare măsură, trebuie făcută profesionist: mi-ar plăcea ca, așa cum avem un medic de familie, să existe, de exemplu, un stilist de familie.
2021 rămâne un an al nesiguranței, dar ne-ar plăcea să știm mai multe despre eventualele planuri pe care ți le-ați trecut în agendă.
Este adevărat că s-au anulat o serie de expoziții care urmau să aibă loc pe parcursul acestui an în varianta fizică, însă platformele online își deschid brațele și rămâne să pot lucra intens pentru o revelare cât mai sinceră a fiecărei idei pe care o am atunci când o nouă colecție începe să capete contur fizic. Voi fi prezentă la London Fashion Week pentru sezonul din iunie anul acesta.
Îți propun să încheiem cu câteva întrebări scurte, care cer răspunsuri asemenea
Dacă ai fi o cameră, ce ai fi?
Un cub cu pereții din apă cristalină și unduitoare.
Care este ultima descoperire pe care ai făcut-o design-wise?
Inserarea stilului și a dinamicii sport în outfit-urile de secol XVIII și în fashion-ul experimental, așa cum este și cazul colecției Il Lamento.
Ce material este subestimat? Dar supraestimat?
Subestimat: țesăturile fine organice. Supraestimat: denimul. Ambele din punctul de vedere al utilizării.
Care este cel mai extravagant obiect pe care îl ai?
O geacă albă din neopren cu imprimeu colorat flags and flowers, iar cele hiper-extravagante sunt în mine.
________
Between design and contemporary art: talking to designer Carmen Emanuela Popa about experimental fashion
It is said that joys are lazy muses. And it is also said that nothing gives creative wings bigger than loneliness and overwhelming thoughts. If we put these coordinates together, we could conclude that the last year, which took many of us out of our comfort zone, has been a breeding ground for art and avant-garde design.
The new experimental and conceptual fashion collection Il Lamento, created by Romanian designer Carmen Emanuela Popa, is clear proof: it suggests the daily pressures of modern man and his constant contradictions through architectural forms, layered textures and asymmetries extracted from Picasso's deconstructivism.
We must admit that we were captivated at first by their contorted silhouettes and the explosion of colors and sequins, which sweeten the gloomy theme of the collection. Ah, take into account the sports accents that find their surprisingly good place in these compositions.
It seems that the organizers of the recent London Fashion Week had the same reaction: at the end of February, Il Lamento pieces were part of the Profile Designer section of the festival that took place online, as promoters of innovation in a world that continues evolution despite the unforeseen.
For the context, we must also say that this is the second participation of the designer Carmen Emanuela Popa at London Fashion Week: the Ancient Dream collection, which she presented there in September 2020, brought her, in the French press, the comparison with British designer Alexander McQueen.
Below, I talked to the designer about the intertwining of art and design, about creation in pandemic times and about the importance of fashion in times when our universe moved between four walls.
You graduated from the Faculty of Decorative Arts and Design within the National University of Arts, Bucharest, you have a master's degree in the same field and you are currently pursuing your doctoral studies. What are your first memories of fashion?
I remember when I was taking drawing classes at the House of Pioneers in my hometown of Adjud. There, from the halls leading to the classes of different disciplines, you were tempted by the smell of oils / gouaches combined with a subtle smell of tobacco. For me, this atmosphere has remained the most emotional of all lived so far, perhaps because it spreads a sweet of art with which, here, I live today. From primary to high school I explored this space in detail: I did drawing studies and many thematic works in color.
During all this period I was preoccupied with the drawing / sketches that often captured surreal elements. I participated in a fashion design contest, I won a prize and so I started to think seriously about the fascination that this form of creation provokes in me. Other competitions, other prizes and many works followed, then came the faculty and the period spent in Venice, with a scholarship. Now, I taste the happiness that has settled after these liberating experiences.
How does Il Lamento integrate into this landscape?
In an essay published in 2019, I wrote about the drama with which Picasso envelops his plastic discourse. Also on that occasion, I composed the passage "Il lamento di Picasso", an analogy to the sad emotions works of the painter. The idea of the collection appeared some time ago and I really wanted to be able to present it in the real version. I started from the principle of emphasizing deconstructivism in 3D, an alienation of the form that Picasso exploited so much in his art, also this perpetual dialogue between reality and interpretation is found in his sculptures.
Il Lamento garments mean high-tech materials, ecological fabrics, sequined structures, embossed painted areas. All these elements make, one by one or by overlapping, the subject of the collection: the daily torment of survival and loneliness, the continuous struggle that man experiences on the road to happiness.
How did you feel the energy of the festival through the online format filter?
This beginning of the year at London Fashion Week was an effervescent one, with many peaks of inspiration that have their bases in romance, but also in predictions of a technological future. It is a sign that evolution, in general, has its natural course and I am glad to be part of the exhibition context within this international platform!
Emphasizing the online side has helped a lot from the beginning. I applied for this edition in 2020, after the British Fashion Council launched a participation challenge on the London Fashion Week digital platform, which now combines men's and women's clothing. It is a solution that gives designers more flexibility: I knew that my works, which refer to conceptual fashion, will have a good placement in this context and that it is an easier and more direct way to have extended visibility.
"The platform is aimed at both commercial and consumer audiences, embracing the cultural dialogue, creativity and humorous spirit for which British and London fashion are known" – here is a short quote from the official presentation of the Profile Designer section. LFW generously explores artistic statements under the guise of innovation honesty and emerging ideas.
How have your activity in the pandemic and last year's lockdowns affected you?
For me, this period was quite easy to go because I used to work a lot in the atelier. The most difficult stage was the period of uncertainty at the beginning of the pandemic, when not many details were known about the phenomenon. Since then, however, I have worked hard and discovered a lot. Also, many of my ideas and projects took on new forms before they materialized. I hope that all these changes to the new cultural infrastructure will facilitate the methods of art display in general.
What are the values of fashion at a time when, for many of us, life happens especially indoors, away from the eyes of others?
As long as this intro-habitat aspect lasts, I think we should think in a strategic way: how we want our image to look in ideal conditions, what defines our personality, what are the details that speak to our sensibilities, but and what gives us a self-power look?
Now we have a very consistent visual picture, which we can look at more than before, we can make a theoretical puzzle in terms of solving style problems, which, perhaps, were long overdue. Not only should we be concerned with solving medical problems, but also with those of an aesthetic nature, which, to a large extent, must be done professionally: I would like, as we have a family doctor, to have, for example, a stylist for family.
2021 remains a year of uncertainty, but we would like to know more about any plans you have put on your agenda.
It is true that a series of exhibitions have been canceled that were to take place during this year in the physical version, but the online platforms open their arms and remain able to work hard for a sincere revelation of every idea I have then when a new collection begins to take physical shape. I will be present at London Fashion Week for June season this year.
I suggest we end with a few short questions, which require similar answers.
If you were a room, what would you be?
A cube with walls of crystal clear and undulating water.
What is the latest design-wise discovery you made?
Inserting sporty style and dynamics in 18th century outfits and experimental fashion, as is the case with the Il Lamento collection.
What material is underestimated? But overrated?
Underestimated: organic fine fabrics. Overrated: denim. Both in terms of use.
What is the most extravagant object you have?
A white neoprene jacket with colorful flags and flowers print, and the hyper-extravagant ones are in me.
____