Revista de Artă și Istoria Artei, Nr 3, 2021 / Ed. Muzeul Municipiului București


Post-Afectiv în Arta Contemporană
drd. Carmen Emanuela Popa 


Abstract
: The immersion of the egocentric baggage in the psychological reality 
of man belonging to the contemporary society is more and more profound, thus risking 
a distortion of the original condition, namely the free mind and spirit communication of 
human being in civilization. The gradual vitiation of language and the recognition of the 
affective fruits acquired as a result of socio-intimate tandems is one of the factors that offer 
conditions for the development of a behavioral scourge that risks causing irreversible damage 
to contemporaneity. Artistic language has always been available to man since prehistory, he 
did not know the shyness of a sentimental claim or the doubt of the desideratum. Modern 
and contemporary art, already passed through the purgatory of the enlightenment that limits 
access to the concrete of the present in favor of the dream impression, has the meritorious 
character to submit, to the eye of inner reverberation, feelings and convulsions, the raw urban 
poem under the assumed signature of contemporary human entity. Who in turn becomes an 
actor and a spectator, inspiring each other so that his voice can be heard and then go through 
a process of individual location sharing to mark his own statement in relation to the society 
that is becoming more dynamic and unpredictable. An interdisciplinary side of contemporary 
art is the experimental fashion area that today acquires speculative values. The clothing object 
with its conventional valences of applicability is propelled from its role with utilitarian function 
into an interpretive visual sphere. Thus, this discipline offers the opportunity for the garment it 
proposes to cover man to be the messenger, the witness and also a casual and uncompromising 
critic for the wearer, the object created can be a strong allusion to the outline of a character and 
a broad subject of a visual and anthropological analysis. The two concepts in question start 
from a common denominator, namely, the journeys of the human being in everyday life, the 
first describes the chivalrous reminiscences in what we call a constellation of feelings and the 
second, an x-ray of the issues of emission/ reception in the inter-human behavioral area.

Keywords: feel, post-affective, Renaissance, contemporary, urban expression, 
anatomy, human surrealism, 3D elements, cognitive regeneration, emotional conscience, 
organic silk, social allegory.

Omul contemporan aleargă. Conștiințe casanoviene impactează tărâmuri ale 
trăirilor supradimensionate ale unui Rilke din 2020. Deși, fără mărturii exegete, ființa 
umană a prezentului oscilează în propriile convingeri ca o pendulă foucault-iană între 
eu și celălalt, între constelația sinelui și universul nedeslușit al unei replici ale sale 
pentru care, se pare, singura unitate a congruenței o reprezintă făptura bio-mistică 
și mai puțin matrițele unui labirint identic cognitiv și imaginar.
Metodele de exprimare a unei light virtue ascunse în propriile peșteri 
umbrice sunt, de cele mai multe ori, evazive și simpliste, însă o conștiință de 
validare a intensității strălucirii acesteia există irevocabil și se manifestă involuntar 
și (a)pragmatic în contextele introspective și culturale, în general.
__
1. drd. Carmen Emanuela Popa, Visual Artist, Experimental Fashion Designer
office@carmenemanuelapopa.ro.  

De la împărtășirea virtuților la asimilarea hranei valorice este o traiectorie 
aproape inexistentă și se armonizează pe principiul expir/ inspir, o ciclicitate 
beatitudinală întru desfătarea spiritului. Însă, al doilea set de virtuți ale unei 
piramide a desăvârșirii îl constituie nevoia de a da și a primi sensitive conscience, 
nevoia unei unificări duale, o întregire platoniciană a ființei.

SHOW Me Your Heart Project
Identitatea lucrării se referă la o osmoză vizuală dezvăluită de o 
individualitate ireversibil marcată de evoluția umanității, dar care nu este în afara 
istoriei, iar spiritul său încă tânjește după romantism sugerat de forme alegorice 
supradimensionate și o simbolistică vizuală puternică. 
Astăzi, o cultură a afectului se conturează globalist și cu tendințe exacerbate 
de revendicare. Post-afectivul vorbește, de fapt, despre o augmentare și valorizare a 
manifestării unui love affection într-o eră pansexualizată, care nu comportă, în mod 
obligatoriu, o interdependență cu panromantismul.
Conceptul proiectului este o alegorie a societății contemporane care își 
pierde din ce în ce mai mult valențele emoționale, cele care definesc ființa umană și 
care își îndreaptă atenția către zorii unei ere transhuman-iste (termen contemporan 
anticipat de unul dintre primii profesori de futurologie care, în anii 1960, a predat 
noile concepte despre om la New School identificând persoane care adoptă stiluri de 
viață tehnologizate și viziuni ale lumii tranziționale/ transumane).
Proiectul relevă reperele estetice ale Renașterii italiene, un caracter care 
rămâne tușat de bogăția naturii lucrurilor – rerum nature, păstrând astfel contextul 
environmental al Veneției, cromatica unui cer pictural, materiale fine și mătase 
naturală în deplin contrast cu elemente grafice realizate în tehnica matlasării care 
poartă obiectul creat într-o dinamică sport, în juxtapunere cu elemente puternice 
vizual realizate cu materialități high-tech.
Materialele sunt shiny, costumele sunt foarte puternice, dar în același timp 
foarte sensibile. Mătasea a fost exploatată în diferite moduri de-a lungul istoriei 
modei, cu imprimeuri, structuri în relief etc., dar acest concept este diferit! [...] (Prof. 
Maria Bonifacic – Universitatea IUAV, Veneția, Italia)
Este o aluzie la formele concrete de existență a ființei umane, un bagaj 
de sentimente și experiențe care provoacă stări inefabile, asimilări și distorsiuni 
augmentate sau peiorative, care transcend vizual discursul metaforic al veșmântului, 
dobândind astfel valențele unui obiect de artă. 
Distorsiunile de formă, dar și combinațiile de materiale neconvenționale, 
apariția unui outfit sport realizat cu țesături luxuriante cum ar fi mătasea ecologică, 
fac din lucrarea expusă un obiect cu valori estetice într-o narațiune fictivă ce evocă 
monumentalitatea mix-ului stilistic în contemporan. 
Conceptul lămurește un tablou al unei stilistici acosmogonice între sky-soul 
immediate reality prin construirea unui personaj atins de vulnerabilități afective, 
combinând cromatici diurne care descind, parcă, din contextele descriptive ale 
unei arheologii interioare imperfectibile, pure și inofensive ca o disciplină care 
promovează supremația absolutului vasal conceptualității binelui.
Materialități bio silk guvernează linia mantiilor unor cavaleri ai Iluminismului italian 
într-o postură a dinamicii sportswear cu suprafețe matlasate, șireturi și gulere volumetrice.
Un element pregnant în autonomia discursului este reprezentat de o 
simulare a unui areal anatomic uman care sugerează musculatura superioară 
a spatelui. Element cu o încărcătură semantică emoțională ce pledează pentru 
simbolistica supliciului. 

Omul nu va fi ocolit de această particularitate existențială care se manifestă 
într-o consistentă măsură asupra sa.
Materialități de natură industrială – folie termoplastică, transparentă, 
acoperă într-un tandem antagonic suprafețe tratate pictural cu o cromatică identică 
celei anatomice. Trapezul erupe din suplul veșmântului, pe lângă contexte satinate 
în pasteluri roz peony sau bleu ciel, compunând o irealitate posibilă în planuri tactile.
Ființa umană își poartă și își va purta destinul îndoit cu dramă, care 
se revelează ca o rană deschisă în fața ochilor săi lăuntrici și, uneori, în fața 
dezinteresată a celorlalți.
Inocența unui coup de foudre și caracterul său plenipotențial în spațiul dintre 
minte și suflet, de fapt spațiul care primește iubirea și care elimină ambiguitatea locativă 
a fenomenului care a fost adeseori atribuit, meritoriu, miracolului, ceea ce instigă la 
venerare. A venera sentimentul copleșitor al dragostei și a-i respecta luxul este cel mai 
înalt atribut al unei moralități personale și de însușire a unui drept fundamental. 
Dintre toate formele de precauție, precauția în dragoste este, probabil, cea mai 
fatală adevăratei fericiri. (Russell, 2011/2017, pp. 163-164)
Lucru care nu poate fi consumat decât de cei doi poli ai implicării. A-ți 
întreține inima într-un stadiu ovulativ, iată esența unei mecanici de propulsare a 
sinelui în brațele post și neo-afectivului.
Caracterul excentric al proiectului are o maturitate stilistică și avangardistă
cu o viziune elaborată și complexă a obiectului vestimentar, în special, dar și asupra 
contextului artistic contemporan în general, despre frumusețea și drama umană.
Desenele și liniile euclidiene, alături de unele elemente de enunț, precum 
sugestia mușchilor sau a suprafețelor matlasate, alcătuiesc o imagine demonstrativă a 
ființei umane prezente, care poartă în fiecare zi simbolistica unei culturi de expansiune.
Tehnicile de reprezentare a elementelor grafice sunt picturale apelând la 
coloranți textili, dar și la tehnici de juxtapunere generând structuri 3 D. 
Caracterele expuse în oglindă, vibrațiile formale aleatorii și figurative, exagerările 
proporțiilor pattern-ului clasic alcătuiesc o imagine de introspecție profund existențială 
în conformitate cu principiile reflecției imaginarului și autocunoașterii. 
Personajul se pregătește, parcă, pentru un bal, în care contemporanul este 
lăsat în brațele istoriei, în jur cu nuanțele cerului and with the hope of love.

CHANGES [worldlove] 
La polul opus, o slabă receptare a afectului în mediile sociale duce la 
excrescențe psiho-mentale de autoapărare, subiectivități evaziv asumate și o 
claustrare a individualității, depozitând la loc sigur sâmburele afectiv. Între instinctul 
de reproducere și cel de supraviețuire există un vital fuel care îngemănează actorii 
umani la nivel de castă, teritorii, continente, macro și microcosmosuri interioare.
Colecția provoacă, prin conceptul de natură suprarealistă, dinamica 
vizuală a obiectului vestimentar care sugerează, în acest caz, un discurs al artei 
contemporane emergente.
Ideea colecției pornește de la o banală proteză dentară, care primește 
însușiri formale și proporționale în plan figurat, de plasticitate, în concordanță cu
un discurs artistic bazat pe întrepătrunderea elementelor artificiale din realitate cu 
elemente clasice sau neconvenționale din arealul modei contemporane.
Antiteza pusă în discuție se remarcă prin alăturarea bruscă a noțiunilor 
de confort/ disconfort, pe care o induce imaginea unei mandibule cu dentiție și 
obiectul vestimentar. Astfel, rozul diafan se confundă cu porțiunea gingivală, taftaua 
satinată vorbește la superlativ despre principii estetice relative, însă este o metodă 
vizuală de idealizare a stării pozitive și de acceptare de sine în lupta cotidiană. 
Îmi plac mult lucrările. Mi se par foarte organice. Parcă vorbești de corpul 
uman (feminin mai degrabă) pe dinăuntru. Partea de jos îmi evocă un rând de dinți 
perfecți ceea ce îmi sugerează agresivitate si erotism. Faci sculptură din mătase și din 
pînză! (Ileana Cornea – Critic de Artă, Artension Magazine, Paris)
Reprezentarea și prezentarea corpului capătă complexitate printr-o serie de 
factori care depășesc aspectul fizic simplu, în special prin conștientizarea de a fi el 
însuși subiectul, dar și prin incidența cu mediul/ timpul și spațiul, punând astfel 
în valoare vulnerabilitatea ființei umane, incoerența și multiplicarea sa într-o serie 
de mijloace de autoexprimare și de schimbare a dimensiunii sale simbolice, într-o 
lume saturată de imagini (O’Reilly, 2010). 
Cu un puternic mesaj referitor la două traiectorii conceptuale în 
schimbarea societății de astăzi, și anume preocuparea excesivă a omului pentru 
cizelarea aspectului exterior, care este, de multe ori, în contradicție cu acțiunile 
sale, și atacurile sociale prin metode subversive de sabotare cognitivă și mind 
control. Proiectul vizează lupta ființei umane în societatea actuală, purtată între 
problematicile existențiale și adversitatea societății, caracterizată de indolența 
afectivă, dar și cea rațională.
În opinia lui Noam Chomsky, una dintre sarcinile intelectuale importante 
în sfera politică și socială este aceea de a imagina această societate viitoare dreaptă, 
ceea ce impune crearea unei teorii sociale umaniste, care să se bazeze, pe cât posibil, 
pe concepte ferme și umane despre esența sau natura umană.
Schimbările se produc astfel într-un plan al esteticii peiorative prin agresiune 
și acțiuni dominatoare în scopul unei supremații iluzorii bazate pe pragmatism, 
infatuare cu accente mizantropice, de care umanitatea devine astăzi conștientă. 
Subiectul este mai mult unul particular, despre care se vorbește în mod rezervat, 
însă face parte pregnant din viețile noastre. 
În contemporaneitate natura statică se metamorfozează în compoziții 
dinamice, percepția idealizată a simbolurilor a fost înlocuită cu emoții de natură 
conflictuală, care pot fi peiorativ,e dar și mirifice. Legăturile noastre culturale cu 
natura, sub diverse forme de elogiere, sunt acum scoase din istorie și reinterpretate cu 
mijloacele moderne de a vedea realități interioare/ exterioare, care conțin deopotrivă 
valori morale și de puritate, dar, în egală măsură și brutalitate, și imprevizibil. În 
lucrarea sa din 2005, Lips of Thomas, Marina Abramovich protestează utilizând 
propriul corp supus unei suferințe autoprovocate, în defavoarea convențiilor sociale 
și a regimurilor politice nedrepte.

Arta contemporană poate fi perplexă și frumoasă, provocatoare și 
controversată. (Hopkins, 2000)
Într-o lume în care paralelismul informațional și de feedback cauză-efect 
commitment sunt stratificate pe categorii de logici post-human (Sorgner, Hughes, 
2017), fragilitatea entității umane se simte într-o improbabilă derivă. Inseminările 
cognitiv-manipulative asediază societatea în favoarea clandestină a unei supremații 
individuale, fără un conținut al veleităților morale și harice.
Cultul personalității este lustruit precum un pet supradimensionat al lui Jeff Koons, 
un balon charismatic, care, spre deosebire de valoarea metaforică uriașă pe care artistul o 
propagă, alura depersonificată în esența spirituală a omului prezent, a omului prefabricat, 
a individualității fastfood-iene în materie de relaționare, iese la iveală din mulțime, 
implorând supremație. Însă, sub incidența legilor universale, natura, care printr-un 
perpetuum mobile face lobby frumuseții, armoniei unei cvasigeometrii morfologice, 
moleculare, o strategie neinvazivă pe care o pune în slujba și spre ceea ce am putea denumi 
un hedonism al spiritului, provoacă un antagonism la insinuările meschine ale acțiunilor 
cu caracter limitat și adestinal ale omului ale cărui intenții își pierd noblețea și caracterul 
savant al scopului. Scopul de a victimiza a fost dintotdeauna unul de evocare a fragilității 
conștiinței celui care practică acest proces și care, în definitiv, se autoridiculizează.
În contrapost cu seriozitatea pe care și-o abrogă subiectul colectiv orientat 
către linșaj al positive-lui, apar mesaje în artă, de contracarare a unui deviate behavior 
în societate. Turnanta anilor ’90 are un discurs dominator și incisiv, un impact 
structural major asupra artei, în general, mai ales odată cu apariția mijloacelor tehnice 
ale digitalizării. Astfel Matthew Barney elaborează o parodie umoristică la adresa 
aspirațiilor (non) peiorative masculine, dramatizând dezideratele de a transcende 
firescul uman și a contura o sinteză bio-mecanică. Vezi hibridizarea Still from 
Cremaster 4. Conceptualismul provoacă deja multe consecințe vizuale ambivalente, de 
caracterizare hiperbolică și ironizare, penetrante la adresa societății (Hopkins, 2000).
Violența asupra emoțiilor a fost și rămâne unul dintre cele mai obscure 
aspecte ale făpturii umane. Radicalitatea cu care trebuie să se riposteze asupra 
acestui fenomen generând un caracter continuu și de asumare a omului cu o 
intelectualitate avansată, dar și o inteligență emoțională care să devanseze nivelurile 
non-sensuale în cazul unor abuzuri mal conscience. 
Expresia putere negativă folosită uneori, trebuie trecută în registrul procedeelor 
retorice facile, care nu au o reală pertinență pentru expertizarea realității sociale. 
Din păcate puterea are un efect generator și circular (Giddens), fiind, contra eticii, un 
ingredient activ al relaționării. (Dicționar al gândirii sociologice, 2009, p. 368)
Puritatea deține o forță inimaginabilă în fața perenității negativului ca 
formă apersonală de (con)viețuire. Licărul ontologic al prezenței binelui se va vedea 
de fiecare dată, după un tratament ciclonic asupra individualității.
Spațiul imaginar constituie liber și imediat în fiecare clipă orizontul și speranța 
ființei umane în perenitatea sa. Imaginarul este cel care apare drept refugiu suprem al 
conștiinței. (Durand, 1977, p. 534)

Lumea se va schimba, însă caracterul princiar al unei conștiințe elevate va 
denunța orice formă de distrugere. Acesta este unul dintre principiile pe care se 
poate baza omul contemporan în fața adversităților erei viitorului.
Personajul poartă alura candidă, semn al unei stări de perpetuă regenerare 
cognitivă și emoțională și de elogiere a stării de grație la care tinde și pentru care 
luptă pentru salvarea ființei umane și accederea sa la niveluri avansate de conștiință, 
acolo unde un pacifism absolut creează stări de binefacere întregii umanități.
Câtă vreme te poți uita fără teamă la cer, vei ști că lăuntric ești pur și că, orice-ar 
fi îți vei regăsi fericirea (...). O religie, nu contează care, îi ține totuși pe oameni pe 
calea cea bună. Nu e vorba de frica de Dumnezeu, ci de înalta prețuire a onoarei și 
conștiinței proprii. (Frank, 2011/2016)

BIBLIOGRAFIE:

Borlandi, Massimo, Boudon, Raymond, Cherkaoui, Mohamed, Valade, Bernard, Dicționar 
al gândirii sociologice, Ed. Polirom, Iași, 2009.
Chomsky, Noam, Requiem for the American Dream: The 10 Principles of Concentration of 
Wealth & Power, Ed. Seven Stories Press, 2017.
Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. Univers, 1977.
Frank, Anna, Jurnalul Annei Frank, Ed. Humanitas, București, 2011/2016.
Hopkins, David, After Modern Art 1945-2000, Oxford University Press, 2000.
O’Reilly, Sally, Le Corps dans l’art contemporain, Ed. Thames & Hudson, Paris, 2010.
Russell, Bertrand, În căutarea fericirii, Ed. Humanitas, București, 2011/2017.
Sorgner, Stefan Lorenz; Hughes, James, The Journal of Posthuman Studies, Penn State 
University Press, 2017.

Nota editorului

Proiectul SHOW Me Your Heart al artistei Carmen Emanuela Popa a fost prezentat 
în cadrul departamentului PhD. Fashion Design al Universității IUAV, Veneția, Italia, în 
2018, cu ocazia finalizării programului bursei de studii acordate de Universitatea Națională 
de Arte, București.

Conceptul CHANGES [worldlove] face subiectul celei mai recente lucrări a artistei, 
proiect prezentat la începutul anului 2020/ Virtual window.

Carmen Emanuela Popa este cunoscută ca o militantă antiviolență; în anul 2017 
participă în calitate de Visual Arts Partner în cadrul Proiectului Internațional UNESCO’S 
Academy of Young Women. The Fight Against Xenophobia, Extremism and Aggression.
___
Revista de Artă și Istoria Artei, Nr 3, 2021 / Ed. Muzeul Municipiului București

pp. 85 - 92