The artist Carmen Emanuela Popa take part of the UNESCO Arts Education Week 25 / 31 May 2020 with her new concept, in drawings, and an artistic statement in which she talks about the context of interculturality and education through art, in congruence with the ancestral belonging of the human being.

The PNEUMATIC collection is previewed on the occasion of this event and aims to promote visual culture through design and its interdisciplinary issues, ​​but also aesthetic values ​​in close connection with the methods of expression of contemporary art.

Artist Carmen Emanuela Popa started her collaboration with the Romanian National Commission for UNESCO through an international project dedicated to the anti-violence, ”Academy of Young Women. The Fight against Xenophobia, Extremism and Aggression”, and a second, Future Folk, initiated by the Alumnus Club for UNESCO, a context in which the artist developed a series of interpretive visuals, making real conceptual leaps between historical and contemporary, but also between statements, stylistic features of different cultures.

She is a PhD student in Visual Arts at the National University of Arts, Bucharest and a graduate of the same university at the Faculty of Decorative Arts and Design, with a Master's degree in Fashion and Costume Strategies. In 2018 she received a scholarship at the IUAV University, Venice, Italy.

Philosophy / Carmen Emanuela Popa

The PNEUMATIC collection suggests a comparative hypostasis between the exterior and interior of the human being.
The human body is a tyre that, subject to various actions of external factors, constantly measures its strength. It is up to us how we maintain this quiet and fragile armor that shelters superior ego. <pstyle="text-align: justify;">The urban world is like a Beethoven symphony, serious and intransigent, but also revealing. Our enveloped being must build and build itself, ascend and descend in the plane of particular challenges that man considers essential.

Resistance in traveling the "road" is a decisive factor in achieving emotional, catharsis states and/or professional ideals.

The stylistic methods by which man manifests his actions on his own existential approaches but also on others through the ways of communication, both form and rhetorical content, are the subject of drawing his personality and developing an individual "architecture" that highlights the human profile.

Grace or brutality are one's own choices to pound the realms of one's conscience in the desire to suppress individual needs and, on the other hand, to share impressions, feelings and cognitions.

Satin materials make up the figurative of an oversized tyre that creates imposing and refined structures, symmetrical labyrinths and geometric 3D shapes, a coating conducive to the practices of (over)living, adapting and reacting to external impuls, especially in times of social insecurity, etc.
Accessories with strong contrasts between the ”artificial consistency” and wear of the rubber and baroque elements, jewelry inserted in the structure of the common anthracite gray mixture, suggest post-utilitarian properties of the created object. Art as an evaluation of symbolic antitheses but also as responsible for the elimination of visual conventions.

We can go to sowing wheat in a tractor similar to a royal chariot.

Artistic statement / Carmen Emanuela Popa

Although being an artist is not something that is learned, there are some defining elements that young people can acquire from their debut in expressing themselves plastically.

First of all, the artist must find himself in the context of a nonchalance to create, more precisely in a perpetual interdependent communication with the creative energy, without excessive limitations offered by techniques or visual ways already exposed.

Originality can only come from the inner worlds which, once left open, should not have a term of comparison with others.

Art is the realm of everyone in which one finds an unexplored land of their own affinities with the real but also with the spiritual aspects of his life. The artist is a seeker of "metaphorical gold" for his own joy but also for those who look at his work.

Artists can be practitioners but also non-practitioners. The “white” artist is among us and is the one who tastes the most fervent art, with an exacerbated passion for the luxury of revelation, which often equals that of the artist himself.

Art is a free manifesto through which the one who proclaims it involuntarily attains high sensibilities of perception and creative spirit of man. That is why the act of creation is a sweet compound of life, both for the one who practices it and for the one for whom it is intended, as a form of indirect manifestation with the presumptive purpose of relaxing the rigidity of reality.

An emerging component of art is to reveal, to give birth to objects, meanings and new emotions, a world that incites the truth and heals where it has made its home  the “too little”. It is meant to re-establish the connections with the immediately everyday universe, but also with the ancestral one that intermittently hides under our “veil” that covers our true face, that of a brilliant entity that is always in the service of creation.

Art education cannot be done without appealing to the proximity of the dreamer and especially to the permanent communication with one's own creative beliefs. All information levers of a scientific and practical nature must be aligned with a good and correct discourse whose purpose can be none other than the revelation of the emotion that lives in the most diverse inspirational sources.

In fact, enthusiasm in an educational system results from this tandem between knowledge, innovation and metaphor. 


Artista Carmen Emanuela Popa participă în cadrul evenimentului UNESCO Arts Education Week care se desfășoară în perioada 25 / 31 Mai 2020, cu un concept nou al său, în desene, și un statement artistic în care vorbește despre contextul interculturalității și a educației prin artă, în congruență cu apartenența ancestrală a ființei umane.

Colecția PNEUMATIC este prezentată în avanpremieră cu ocazia acestui eveniment și are ca scop promovarea culturii vizuale prin design și valențele sale interdisciplinare, dar și a valorilor estetice în strânsă legătură cu metodele expresiilor artei contemporane.

Artista Carmen Emanuela Popa și-a început colaborarea cu Comisia Națională a României pentru UNESCO printr-un proiect internațional dedicat antiviolenței, ”Academia Tinerelor Femei. Lupta împotriva Xenofobiei, Extremismului și Agresiunii”, și un al doilea, Future Folk, inițiat de Organizația Alumnus Club pentru UNESCO, context în care artista a dezvoltat o serie de vizualuri interpretative, făcând adevărate salturi conceptuale între istoric și contemporan dar și între statement-uri stilistice proprii diferitelor culturi.

Este doctorand în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte, București și licențiată a aceleiași universități la Facultatea de Arte Decorative și Design, cu un Master în Strategii de Modă și Costum. În anul 2018 a beneficiat de o bursă de studii la Universitatea IUAV, Veneția, Italia.

Filozofie / Carmen Emanuela Popa

Colecția PNEUMATIC sugerează o ipostază comparativă între exteriorul și interiorul ființei umane.
Corpul omului este o anvelopă care, supusă acțiunilor diverse ale factorilor externi, își măsoară constant rezistența. Depinde de noi cum întreținem acest înveliș molcom și fragil care adăpostește eul superior.

Lumea urbană este ca o simfonie beethoveniană, gravă și intransigentă dar și dătătoare de revelații. Ființa noastră anvelopată trebuie să construiască și să se construiască pe sine, să urce și să coboare în planul unor provocări particulare pe care omul le consideră esențiale.
Rezistența în parcurgerea ”drumului” este un factor decisiv pentru atingerea idealurilor afective, catharsice și/sau profesionale.
Metodele stilistice prin care omul își manifestă acțiunile asupra propriilor demersuri existențiale dar și asupra celorlalți prin modalitățile de comunicare, atât a formei cât și a conținutului retoric, fac subiectul creionării personalității sale și elaborării unei “arhitecturi” individuale care pun într-un spotlight profilul uman.

Grația sau brutalitatea sunt alegeri proprii de a tasa tărâmuri ale conștiinței semenilor din dorința de a suprima necesități individuale și, pe de altă parte, de a împărtăși impresii, sentimente și cogniții.

Materialități satinate compun figurativul unei anvelope supradimensionate care creează structuri impozante și rafinate, labirinturi simetrice și formațiuni geometrice 3D, un înveliș propice practicilor de (supra)viețuire, adaptare și reacție la stimulii externi, mai ales în perioade de nesiguranță socială, etc.

Accesorii cu contraste puternice între consistența artificială și de uzură a cauciucului și elemente baroce, bijuterii încrustate în structura aliajului comun de culoare gri antracit, sugerează proprietăți post-utilitare ale obiectului creat. Arta ca evaluare a antitezelor simbolice dar și ca responsabilă de eliminare a convențiilor vizuale.
Putem merge la semănatul grâului într-un tractor asemănător unei calești regale.


Statement artistic / Carmen Emanuela Popa

Deși a fi artist nu este un lucru care se învață, sunt câteva elemente definitorii pe care tinerii le pot deprinde încă de la debutul lor în a se exprima plastic.
În primul rând artistul trebuie să se găsească în contextul unei nonșalanțe de a crea, mai exact într-o perpetuă comunicare interdependentă cu energia creatoare, fără limitări excesive provocate de tehnici sau modalități vizuale expuse deja.

Originalitatea nu poate veni decât din lumile interioare care, odată lăsate deschise, nu ar trebui să aibă un termen de comparație cu altele.
Arta este regatul fiecăruia în care își găsește un tărâm neexplorat al propriilor afinități cu realul dar și cu aspectele spirituale ale vieții sale. Artistul este un căutător de ”aur metaforic” spre propria sa bucurie dar și pentru a celor care îi privesc opera.

Artiștii pot fi practicanți dar și nepracticanți. Artistul ”alb” se află printre noi și el este cel care gustă arta cel mai fervent, cu o pasiune exacerbată pentru luxul revelației, care, de multe ori, o egalează pe cea a artistului însuși.

Arta este un manifest cu titlu gratuit prin care cel care îl proclamă atinge involuntar  sensibilități înalte de pecepție și spirit creator al ființei umane. De aceea actul creației este un compus dulce al viețuirii și pentru cel care îl practică dar și pentru cel căruia îi este destinat, ca formă de manifestare indirectă cu scopul prezumtiv de a relaxa rigiditatea realității.
O componentă emergentă a artei este aceea de a scoate la iveală, de a naște obiecte, sensuri și semnificații, emoții noi, o lume care incită la adevăr și tămăduiește acolo unde și-a făcut sălaș prea-puținul. Ea are menirea de a restabili legăturile cu universul imediat cotidian dar și cu cel ancestral care se ascund intermitent sub ”vălul” nostru care ne acoperă adevărata față, aceea a unei entități strălucitoare aflate mereu în slujba creației.
Educația în artă nu poate fi făcută fără a face apel la proximitatea oniricului și mai ales la comunicarea permanentă cu propriile convingeri creatoare. Toate pârghiile informaționale cu caracter științific și de practică trebuie aliniate către un bun și corect discurs al cărui scop nu poate fi altul decât revelarea emoției care trăiește în cele mai diverse surse inspirative.

De altfel, entuziasmul într-un sistem educațional rezultă din acest tandem dintre cunoaștere, inovație și metaforă.