Online Exhibition 8 - 10 December 2021

From the series of events dedicated to contemporary women and human rights in the context of celebrating 65 years since Romania's accession to UNESCO, Romanian National Commission for UNESCO has prepared several specific actions, cooperating with prominent voices in science, culture and art.

The Alumnus Club organization initiates a dedicated project focusing on Women today in collaboration with the artist Carmen Emanuela Popa who proposes through her work ZERO VIOLENCE an idealistic urge with references to the eradication of violence of any kind, through a conceptual approach with interdisciplinary means in fashion design and post-modernist aesthetic values.

A woman's fragility is often exploited as an anti-weapon in terms of her social and family security. In many cases, lack of education, deviant behavior, precariousness or maladaptation factors generate the generic and harmful phenomenon of violence that is ravaging the contemporary world.

Terms such as Anti-Violence, Tolerance and Peace are found in the three works presented virtually in the project through a series of formal and chromatic allusions that reach a consensual pacifist specificity of the concept. Each of these topics is the subject of a video / teaser that visually and sensitively enhances the humanist message.

Statistics show that at least one in three women around the world has been abused, or subjected to other forms of abuse during her lifetime, usually by someone she knows. Intentional use of physical force or invoked or actual power against another person or against a group or community may result in bodily injury, psychological harm, maldevelopment or deprivation of rights and freedoms.

An expressive and exciting subject in terms of the defense of moral identity, it acquires the value of a manifesto in the work of the artist Carmen Emanuela Popa, being generically a military woman against violence of any kind. The society becomes sensitive to the urges of visual symbolism, with a very good receptivity both among the victims and those who commit abuse.

ZERO VIOLENCE is an imperative slogan that must be implemented in the collective consciousness so that today's society can see the benefits and the creation of a lifestyle in harmony with the derivatives of love, compassion and increased respect for the other, even if it involves mental, emotional or simply cognitive, but which can provide an extensive area of ​​comfort in everyday life in a context of reciprocity and which can be a permanent start-up for building a better and more prosperous world in terms of charitable resources.

ZERO VIOLENCE is the second anti-violence project that the artist is carrying out in partnership with the Romanian National Commission for UNESCO. The first international project Young Women's Academy. The fight against Xenophobia, Extremism and Aggression was based on the message that today's woman needs unconditional protection and, ultimately, the man of this beginning of the millennium needs more than ever a pseudo-guidance of physical, psychological and emotional.

Carmen Emanuela Popa is a PhD student in Visual Arts  Fashion Design at the National University of Arts in Bucharest, she is a graduate of the Faculty of Decorative Arts and Design of the same university and a Master's program - Fashion and Costume Strategies UNArte Bucharest. In 2018 he is a scholarship holder (6 months) at the IUAV University of Venice, Italy. Participates in a number of international events such as MB Fashion Week Russia and London Fashion Week. He is a member of the Romanian Union of Visual Artists and his works with a strong visual impact have appeared in publications such as Huffington, China Daily, RFI, etc. and in the specialized press in Great Britain, Russia, Greece, China, France, Spain and Romania.


The act of violence is not a phenomenon that man can get used to, which he could assimilate in his reason, classify it and in the end ignore it without feeling any psycho-emotional or physical harm. The state of violently abusing a human being, or any other living thing, is indescribable and manifests itself as an incognito and embryonic action as a decision-making status. Violence is a plea of ​​the emotional vacuum, a mental torch that burns in the context of a destabilizing chaos, illuminating gaps of an existential knowledge, and the impertinence to desecrate the righteousness of the original creation.

The invasive spectrum of negative actions is vast and complex, so the fragile mechanisms of the human being can be easily impaired, especially in the absence of experience of documenting social dangers, the abbreviated characters of many peers who are allowed to roam free, using psychological and behavioral weapons, thus believing that they have access to an authority that ultimately allows them to be pre-validated in their professional actions as well as in terms of their aesthetic qualities, self-assessed by extrapolating narcissism.

Violence has stages of manifestation and is easily detectable if we take into account a specific symptomatology from the early stages. The proliferation of these actions is based on the permissive realm in which it can develop. The violent nature of the words, which at first may only have been the subject of intimidation, the annulment of confidence in personal values ​​and strengths, may be augmented by threatening innuendos and ultimately the outrage of responsibility for premeditated major damage.

Violence cannot be treated and assimilated as a compromise in favor of other benefits, see the conjugal and pre-conjugal aspects about which a cumulation of realities shows us the contorted face of a dictatorial law of coexistence whose pseudo-rules mark the nonchalance of abuse and the illusory power of domination of a territory or of a person (s). From the word to the scenario-action is only an interval, insufficient for the victim to escape, but even so important is the awareness of the phenomenon itself, the evaluation and consequently the removal by the enemy source. The whirlwind of information allows the passage of malware that aims to bring down the vertical plane of consciousness of contemporary man, out of pure satisfaction, often unjustified, unqualified and deplorable for the perpetrator.

Society needs programs to rehabilitate the mental, emotional, and affective order of the individual, but with a spread of a wealth of beneficial and easily assimilated information beyond conventional means, resorting to educational tactics in environments with maximum visibility, all in a free way to access informational content.

These programs implemented strategically and with the growing awareness of the dangers of socio-psychological dangers can be a good start-up in streamlining interpersonal relationships, with positive results in the medium and long term, thus helping in the fight to eradicate violence in all its manifestations. , to the defense and protection of women in general, mothers and children and, last but not least, to the stability of the security force, apart from fraud of any kind of person, in accordance with the tendency towards a superlative valuation of respect for fundamental human rights.
ZERO VIOLENCE is part of the sphere of conceptual and visual experiment manifestations in the interdisciplinary area of ​​the fashion art phenomenon. The conceptual allegory addresses strong themes of archetypal value such as the oversized anatomical cord, the allusion of the fetus in interdependence with the protective mother's body that acquires hieratic qualities here and the augmentation of the hand that takes the form of an industrial glove referring to the invocation of mechanical force that does not involve emotion.

The plenary red that gives authority to the object that metaphorizes the heart, as a bivalent organ in existence, on the one hand the vitality giver and coordinator of biological mechanisms and on the other hand the affective motor that animates the whole sensory palette of human affective and emotional manifestations.

The angelic allure of the mother highlighted by the descriptive shapes of some wings but also by the visual force of the neon white is presented in a stylistic contrast between the thematic archaism and contemporary elements of clothing.

Oversized and numbered industrial gloves make up a game of introspective rhetoric that invites awareness of the need for affectivity and a kind of full-blown manifestation of human touch.

The materiality that personifies the three conceptual objects is from the sphere of sports equipment, with waterproof and thermal properties, which amplifies the antagonism between the symbol and its placement in the contemporary world. 

A series of sounds from nature bring the character described in the immediate reality and make urgent the need to eradicate the multiple violence that threatens the naturalness of innocence and life in its full spectrum of paradisiacal descendants. 


Expozitie Online 8 - 10 Decembrie 2021

Din seria evenimentelor dedicate femeii contemporane și drepturilor omului în contextul celebrării a 65 de Ani de la aderarea României la UNESCO, Comisia Națională a României pentru UNESCO a pregătit mai multe acțiuni specifice, cooperând cu voci pregnante din știință, cultură și artă.

Organizația Alumnus Club inițiază un proiect dedicat având în prim plan Femeia astăzi în colaborare cu artista Carmen Emanuela Popa care propune prin lucrarea sa ZERO VIOLENCE un îndemn idealist cu trimiteri la eradicarea violențelor de orice tip, printr-o abordare conceptuală cu mijloace interdisciplinare în fashion design și valențe estetice post-moderniste.

Fragilitatea femeii este adesea exploatată ca o anti-armă în ceea ce privește securitatea sa în mediul social dar și în cel familial. In multe dintre cazuri, lipsa educației, comportamente deviante, factori ai precarității sau ai inadaptabilităților generează fenomenul generic și nociv al violenței care răvășește lumea contemporană.

Termeni ca Anti-violență, Toleranța și Pace se regăsesc în cele trei lucrări expuse virtual în cadrul proiectului printr-o serie de aluzii formale și cromatice care ating consensual specificul pacifist al conceptului. Fiecare dintre aceste teme sunt subiectul unui video / teaser care augmentează vizual și senzitiv mesajul umanist.

Statisticile arată că cel puțin una din trei femei din întreaga lume a fost agresată, sau supusă altor tipuri de abuzuri în timpul vieții sale, de obicei de către cineva cunoscut ei. Utilizarea intenționată a forței fizice sau a puterii invocată sau reală, împotriva altei persoane sau împotriva unui grup sau comunitate, poate duce la vătămare corporală, vătămare psihologică, maldevelopement sau privare de drepturi și libertăți.

Subiect expresiv și incitant în ceea ce privește apărarea identității morale, capătă valoare de manifest în lucrarea artistei Carmen Emanuela Popa, fiind generic o militare împotriva violențelor de orice natură. Societatea devine sensibilă la îndemnurile simbolisticii vizuale, cu o foarte bună receptivitate atât în rândul victimelor dar și al celor care comit abuzul.

ZERO VIOLENCE este un slogan imperativ care trebuie implementat în conștiința colectivă astfel încât societatea actuală să întrevadă beneficiile și croirea unui stil de viață în armonie cu derivatele dragostei, compasiunii și ale respectului sporit pentru celălalt, chiar dacă acest lucru presupune un efort mental, afectiv sau pur și simplu de cogniție, dar care poate oferi o zonă extinsă de confort în traiul cotidian într-un context de reciprocitate și care poate fi un start-up permanent pentru clădirea unei lumi mai bune și mai prospere în ceea ce privește resursele binefacerii.

ZERO VIOLENCE este al doilea proiect pe tema anti-violenței pe care artista îl desfășoară în parteneriat cu Comisia Națională a României pentru UNESCO. Primul proiect internațional Academia Tinerelor Femei. Lupta Impotriva Xenofobiei, Extremismului și Agresiunii a avut la bază mesajul  că femeia zilelor noastre are nevoie de protecție necondiționată și, în definitiv, omul acestui început de mileniu are mai mult ca oricând nevoie de un pseudo-ghidaj de ordin fizic, psihologic și afectiv.

Carmen Emanuela Popa este doctorand în Arte Vizuale  Fashion Design în cadrul Universității Naționale de Arte București, este absolventă a facultății de Arte Decorative și Design a aceleiași universități și a unui program de Master – Strategii de Modă și Costum UNArte București. În 2018 este bursier (6 luni) la Universitatea IUAV din Veneția, Italia. Participă la o serie de evenimente internaționale de profil cum ar fi MB Fashion Week Rusia și London Fashion Week. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România iar lucrările sale cu un puternic impact vizual au apărut în publicații precum Huffington, China Daily, RFI, etc. și în presa de specialitate din Marea Britanie, Rusia, Grecia, China, Franța, Spania și Romania.


Actul violenței nu este un fenomen cu care omul se poate obișnui, pe care l-ar putea însuși în rațiunea sa, l-ar clasa și într-un final l-ar ignora fără să resimtă niciun fel de vătămare psiho-emoțională sau fizică. Starea de a abuza prin violență o făptură umană, sau orice altă viețuitoare, este indescriptibilă și se manifestă ca o acțiune incognitivă și embrionară ca statut decizional. Violența este o pledoarie a vacuum-ului emațional, o torță mentală care arde în contextul unui haos destabilizator, luminând lacune ale unui knowledge existențial, și impertinența de a profana neprihănirea creației originare.

Spectrul invaziv al acțiunilor cu caracter negativ este vast și complex, astfel mecanismele fragile ale ființei umane pot fi depreciate foarte ușor, mai ales în lipsa unei experiențe de documentare în ceea ce privește pericolele sociale, caracterele abreviate ale multor semeni care sunt lăsați să umble liberi, folosind arme psihologice și comportamentale, crezând astfel că acced la o autoritate care le permite în definitiv să fie pre-validați în acțiunile profesionale cât și în ceea ce privește calitățile lor estetice, autoevaluate extrapolând narcisismul.

Violența are stadii ale manifestării și este ușor detectabilă dacă luăm în calcul o simtomatologie specifică din fazele incipiente. Proliferarea acestor acțiuni are la bază tărâmul permisiv pe care poate să se dezvolte. Caracterul violent al cuvintelor care la început pot avea doar topic de intimidare, de anulare a încrederii în valorile și forțele personale, poate fi augmentat de insinuări amenințătoare și în final de ultraj al responsabilității pentru daunele majore săvârșite premeditat.

Violența nu poate fi tratată și asimilată ca un compromis în favoarea altor beneficii, vezi aspectele conjugale și pre-conjugale despre care un cumul de realități ne arată fața contorsionată a unei legi dictatoriale de conviețuire ale cărei pseudo-reguli marchează nonșalanța abuzului și potența iluzorie de stăpânire a unui teritoriu sau a unei (unor) persoane. De la cuvânt la scenariu-acțiune nu este decât un interval, insuficient ca victima să poată evada, însă chiar și așa importantă este conștientizarea fenomenului în sine, evaluarea și în consecință îndepărtarea de către sursa inamică. Vâltoarea informațională permite trecerea unor malware care au ca țintă doborârea din planul vertical al conștiinței a omului contemporan, dintr-o pură satisfacție, de cele mai multe ori nejustificată, incalificabilă și deplorabilă pentru cel care o comite.

Societatea are nevoie de programe de reabilitare a ordinii mentale , emoționale și afective ale individului, însă cu o răspândire a unui cumul de informații benefice și ușor asimilabile dincolo de modalitățile convenționale, apelându-se la tactici educaționale în mediile cu vizibilitate maximă, totul într-o formă gratuită de a avea acces la conținutul informativ.

Aceste programe implementate strategic și cu asumarea creșterii mediului de conștientizare a pericolelor de natură socio-psihologică pot fi un bun start-up în fluidizarea relațiilor interumane, cu rezultate pozitive pe termen mediu și lung, ajutând astfel în lupta pentru eradicarea violenței sub toate manifestările ei, la apărarea și protecția femeii în general, a mamei și a copilului și, nu în ultimul rând, la stabilitatea cofortului siguranței, în afara fraudei de orice natură a persoanei, în conformitate cu tinderea către o valorizare superlativă a respectării drepturilor fundamentale ale omului.


ZERO VIOLENCE face parte din sfera manifestărilor conceptuale și de experiment vizual în arealul interdisciplinar al fenomenului fashion art. Alegoria conceptuală abordează tematici puternice cu valoare arhetipală cum ar fi cordul anatomic supradimensionat, aluzia fătului în interdependență cu corpul mamei protective care capătă aici însușiri hieratice și augmentarea mâinii care ia forma unei mănuși de uz industrial făcând trimitere la invocarea forței mecanice care nu implică emoție.

Roșul plenar care conferă autoritate obiectului care metaforizează inima, ca organ bivalent în existențialitate, pe deoparte dătător de vitalitate și coordonator al mecanismelor biologice și pe de altă parte motorul afectiv care animă întreaga paletă senzorială a manifestărilor afective și emoționale umane.

Aliura angelică a mamei reliefată prin formele descriptive ale unor aripi dar și prin forța vizuală a albului neon este prezentată într-un contrast stilistic între arhaismul tematic și elemente contemporane de vestimentație.

Mănușile industriale supradimensionate și multiplicate ca număr compun un joc al unei retorici de introspecție care invită la conștientizarea nevoii de afectivitate și de un tip de manifestare plenipotențială de human touch.

Materialitatea care personifică cele trei obiecte conceptuale este din sfera echipamentelor sport, cu proprietăți impermeabile și termice, care amplifică antagonismul între simbol și plasarea lui în lumea contemporană.

O serie de sunete din natură aduc personajul descris în realitatea imediată și fac stringentă nevoia de eradicare a violențelor multiple care amenință firescul inocenței și viața în tot spectrul său de descendențe paradisiace.

Vodeo Teaser